Leapsa merge mai departe la .... :))

Mda ... azi vad un articol nou pe blogului lui Tudor. Citesc si vad ca a primit si el leapsa. Ma uit la poza ... ieri ce revazusem pozele din acel teambuilding OSE. Si cand ajung la finalul articolului ... vad si numele meu acolo. Multumesc Tudor. Sper sa savurezi poza!

Al 4 lea folder (scrie pe el iPhoto Library), am inghitit in sec (urmau pozele pe care doar putini oameni le vad!) si am selectat a 4 a poza. Daca nu v-ati prins sunt eu (in prin plan cu o frunte imensa), mama si chelia tatalui meu. Eram de Craciun, acasa, si ne distram teribil facandu-ne poze deformate.

Si acum urmeaza partea frumoasa. Sa dau si eu leapsa mai departe! Sa vedem ... citez "intra in folderul cu poze, selecteaza folderul 4 si alege poza 4 pt noul articol de pe blogul tau. Spune tot ce poti si nu poti despre ea". Leapsa merge la: Gx ar fi primul, Silviu al doilea, Traian al treilea, Mel a patra (nu scria numarul, asa ca imi fac de cap!), Gabi a cincea! Pacat ca Deni deja primise .... dar o mai poate primi o data, dar Deni, dear, tu vei avea ca sarcina folderul 5, poza 10.

Sa explic si de ce am ales sa va dau leapsa voua:

Gx ... pt ca nu ai primit niciodata si sunt curioasa cui o dai mai departe :D.
Silviu .... sper sa gasim ceva indecent in folderul 4, poza 4!
Traian ... sa ne jucam :P.
Mel ... sa vedem daca trisezi :D.
Gabi ... sa mai uiti ca esti in sesiune :).
Deni ... nu m-a satisfacut poza pe care ai nimerit-o la leapsa primita :D.

Sunt mandra de mine ca nu am trisat ... dar trebuie sa recunosc ca am micsorat putin poza ...

Pasiunea pentru oameni

Doua dintre pasiunile mele mari sunt managementul de proiect si resursele umane. Acestea doua sunt legate intre ele foarte mult. Nu poti face un proiect fara o echipa, si o echipa se formeaza lucrand la proiecte. In fiecare zi lucram la proiecte mici, mari. Pana la urma lucram la un mare proiect care se deruleaza in fiecare zi, si este de fapt chiar viata noastra.

Intr-un proiect sunt importante doua lucruri: rezultatele proiectului si procesul, adica oamenii. In orice moment al vietii, cand analizezi cam ce ai facut cu viata ta, te uiti in spate si zici: am facut asta, am facut cealalta, am schimbat usa, am pus caramida 3 din randul 4, etc. Dar mai e o intrebare: cum m-am simtit? Cum am ajuns la rezultatele acelea? Cand de bine m-am simtit? Cu cati dintre oamenii cu care am lucrat pana acum, sunt inca foarte apropiat? Mi-aduc aminte cat de mult m-am distrat?

Ascultandu-l pe Randy Pausch in Last Lecture, mi-am dat seama cat de important e sa faci cu zambetul pe buze tot ceea ce faci in fiecare zi. Sa fie fun toate proiectele la care muncesti zeci si sute de ore. Energia vine din pasiunea noastra pentru proiectele in care credem. Si aceasta pasiune trebuie sa fie vizibila in fiecare moment, pe care il petrecem in sedinte de lucru, in ateliere de creatie, alergand la sponsori, lipind afise, impartind fluturasi, negociind cu parteneri, etc, etc, etc.

Daca nu ne simtim bine cand facem un proiect, atunci asta se va reflecta in rezultatele proiectului. Si daca nu va afecta rezultatele acelui proiect, atunci sigur va afecta existenta unui altui proiect, in aceeasi formula. Tot ce trebuie sa facem cand nu ne simtim ok, e sa spunem asta. Sa contribuim la crearea unei atmosfere fun, la dinamica grupului si inchegarea unei echipe.

Un manager de proiect bun, este si un bun HR-ist. Este cel care stie ca toti membri echipei sunt importanti, care are grija ca toti membri echipei sa fie prinsi de proiect, cel care stie ca nu lucreaza cu roboti, ci cu oameni, care au sentimente, care gandesc mai mult decat spun. Este cel care stie sa ajunga la rezultate bune cu o echipa motivata, vesela si plina de energie si entuziasm, gata oricand pentru un alt proiect.

Pescuim in Bucuresti :)

Niciodata nu am urat Bucurestiul mai mult ca astazi.

Dupa ce am stat 70 minute de dimineata intr-un 139 mizerabil (de fapt in mai multe ca tot mergeam pe jos, luam unul mai din fata), dupa ce am fost plouata (vina mea ca umblu fara umbrela), am ocolit toate baltile de pe strazile "frumoasei" noastre capitale!

Mi-am dat seama ca putem scapa de criza daca mai ploua 2, 3 zile. Putem iesi la pescuit in baltile din Bucuresti! Va dati seama ce productie serioasa de peste si mormoloci putem face? Cat potential in Bucurestiul asta! Tot ce ne ramane sa facem e sa ne punem un hanorac de ploaie pe noi, sa ne ascutim undita si sa ne punem cizmele de cauciuc in picioare!

La cate balti sunt in Bucuresti, sigur avem toti loc in afacerea asta. In curand ne vom putea pescui si pe noi din baltile astea. La cum evolueaza adancirea gropilor si mai ales indiferenta autoritatilor ... in scurt timp putem face bazine de inot. Oricum nu avem prea multe.

In timp ce stateam la o trecere de pietoni, mi-am dat seama ca nu mai trebuie sa fac nici dus, nici sa imi spal hainele. Rezolva problemele astea masinile care treceau pe langa mine. A trebuit sa stau la 3 metri de trecere pentru a nu schimba culoarea hainelor.

O zi cenusie, cu trafic greu, ploaie, balti, milioane de masini si multa ceata. Si oricand e loc si de mai rau :).

Randy Pausch - Last Lecture