duminică, 12 aprilie 2009

Next Junior 2009


Saptamana trecuta am fost la Next junior ANOSR, editia a 3 a. De data asta ne-am strans la Arcalia, in
judetul Bistrita. Un conac frumos, cu o gradina imensa. Vedeti pozele.

Am fost in total vreo 65 de tineri ONGS-isti-ANOSR-isti, din care peste 45 erau juniori in organizatii studentesti.
NEXT este un program de asigurarea continuitatii in organizatii studentesti. La prima editie a Next Junior am fost organizator cu Spoli, la a doua editie am fost prezenta in calitate de membru BC, iar de data aceasta in calitate de alumni ANOSR.
Am ajuns luni pe la pranz si eu am plecat miercuri noapte, ceilalti joi dupa-amiaza.
Impreuna cu Alex am dirijat cele 3 zile. Cred ca am facut o treaba grozava.

Am trait multe sentimente acolo si mi-am incarcat bateriile de la juniori. Pentru mine a fost un spatiu de desfasurare de care aveam nevoie si o onoare sa petrec 3 zile cu atatia tineri, proaspeti in miscarea studenteasca. Ma bucur mult ca am fost.

Sunt cateva lucruri despre care vreau sa vorbeasc. Marti dupa amiaza juniorii au fost impartiti in 6 echipe si au conceput proiecte nationale pe care ANOSR ar putea sa le implementeze. Ideile lor de proiecte erau in directia pe care ANOSR merge de ceva vreme (Mobilitate interna, Invata-ma, Centre de indrumare profesionala, Radio studentesc, Conectivitate si Da spaga pe bere). Asta inseamna ca gradul lor de responsabilitate este ridicat inca din primul an de organizatie. Dar despre altceva vroiam sa va spun. Marti seara au prezentat proiectele. Ma uitam la fetele lor, la modul in care intelegeau din priviri cand prezentau si la cat de mult credeau in ideea lor. Mi s-a umplut sufletul de fericire si mandrie cand ma uitam la ei. Si-au moderat singuri discutiile de dupa prezentari si s-au descurcat excelent. Au dezbatut idei, au dat argumente si au rezistat eroic pana la 23.30 in sesiunea formala. Gandul meu dupa ce prezentari a fost "Totul va fi ok". Sunt mandra de noua generatie de ANOSR-isti. Stiu ca vor face treaba buna in organizatiile lor, ca vor deveni oameni responsabili si vor face multe lucruri frumoase.










Nextul de anul acesta a avut cel putin doua simboluri. Unul sunt aplauzele. De fiecare data cand vroiam sa incepem, dar inca era galagie si oamenii nu isi gaseau locul in sala, incepeam sa aplaudam. Figura se repeta si cand suna un telefon, cand cineva ramanea fixat pe o idee sau alte lucruri care ni se pareau ca merita un ropot de aplauze. Inainte de ultima bataie de palme faceam o pauza de 3 secunde si incheiam puternic sincron. Asta am invatat-o de la TOT2008. A prins din prima la Next Jr. Mi-am dat seama ca te pot juca cu aplauzele, poti controla energia salii si poti canta. Am experimentat toate acestea si ne distram cand aplaudam. Poate doar Alex de la SSE ar sustine in continuare "parca suntem intr-o secta".

Un alt simbol - amintire, care se pare ca a devenit imnul Next Junior 2009 "Shake that ass bitch, and let me see what you got!". Fara comentarii.


sâmbătă, 11 aprilie 2009

Leasa de la Phoebs

Am primit leapsa de la Anca de ceva timp. Nu am avut starea necesara sa raspund la ea. Nici timp prea mult. Sunt tare curioasa ce iese!

Sunt Cris.

Mi-as dori sa mai fie cineva cu mine acum in camera.

Nu-mi plac insectele, oamenii in preajma carora iti trebuie DEX-ul, dulciurile, jocurile pe calculator.

Orice om este bun, cu cel putin o alta persoana.

Nu uit ca detaliile fac diferenta.

Nu pot sa sar cu coarda.

Pot sa ii fac pe ceilalti sa zambeasca, dar sa si planga (doar in cazuri de urgenta majora), sa iau decizii repede.

Urasc cand ma cert cu cineva, cand trec 2 luni fara sa-mi vad parintii, cand cineva nu se tine de promisiune, cand astept mai mult de 10 min in frig.

Imi plac pisicile, cainii, merele, prietenii mei, familia mea.

Joc teatru niciodata, dar daca e vorba de piese de teatru - am "regizat" o piesa prin clasa a 5 a parca.

Putini prieteni m-au dezamagit.

Pregatesc site-ul meu.

Imi place sa implementez idei geniale.

Nu suport lenea, oamenii nehotarati.

Apreciez sinceritatea si munca - de orice fel.

As vrea sa am curaj sa sar cu coarda, sa se interzica masinile in Bucuresti ... sa zic mai des multumesc anumitor oameni frumosi, sa am 5 copii.

Ma tem sa inot departe de un punct de sprijin.

Imi pare rau ca nu a trait copacul plantat la 1an de OSE.

Aud un vajait in urechea dreapta si liniste profunda in cea stanga.

Vad mult verde.

Nu imi place de mine cand nu am energie si cand nu ma "controlez", cand nu pot sa ma bucur de lucrurile din jurul meu, cand caut motive pentru care sa fiu vesela.

Rar ma cert.

Pastrez ecusoanele de la evenimente, poze, amintiri.

Nu sunt multumita cand simt ca am pierdut o zi.

Sunt confuza cand nu stiu care e directia.

Ar trebui sa investesc mai mult in CROS si sa ma joc mai mult.

Am nevoie de o altfel de atentie.

Si acum leapsa merge la Melinda. Have fun!