luni, 10 decembrie 2007

Increderea si oamenii

Atunci cand lucrezi cu oamenii inveti multe. Inveti mai ales sa-i cunosti. Te surprind placut, te dezamagesc, te motiveaza si te scot din sarite. Oamenii sau ce fac ei? Daca toti am face doar ce ne-am pricepe atunci am trai intr-0 lume perfecta. Daca ne-am asuma cate putem duce atunci ar fi ideala lumea noastra. Din pacate ne stim sau nu ne stim limitele, ne asumam multe lucruri doar pentru ca ne este foarte greu sa spunem nu. Un cuvant atat de mic si simplu, dar atat de important cateodata.
Sa ajung si la incredere ca ma pierd in cuvinte ... am realizat ca am o incredere imensa in oameni, am stat si m-am gandit daca sa mai am incredere in persoanele care m-au dezamagit sau nu si am realizat ca am incredere in toti oamenii in anumite privinte si nu am incredere in ei in alte privinte. Am incredere in GxG cand spune ca face o chestie si e la ora x intr-un anumit loc, am incredere in Vladi cand merge sa se intalneasca cu cineva "important" ca va impresiona prin modul de a vorbi, am incredere in Ando cand trebuie sa analizam ceva, in spiritul lui critic, am incredere in
Geo si Virgil cand trebuie sa socializam, am incredere in Traian cand trebuie sa iau o decizie, am incredere in Ioana cand am nevoie de cineva sa vb despre mine, am incredere in toti oamenii daca ii cunosc si stiu la ce sunt tari. Am incredere in mine ca pot lucra 18 ore pe zi, sa mananc cand mi-aduc aminte si sa realizez ca o sa raman fara prieteni daca continui asa. Am incredere ca sunt constienta de asta si ca nu voi face o asemenea greseala.

Cand suntem prinsi in multe proiecte/activitati riscam sa uitam ca suntem oameni. Uitam sa gandim, sa luam o pauza si sa reflectam la ce este in jurul nostru. Realizam mai tarziu ca am pierdut esenta din vedere. Ca am muncit fara sa gandim. Lucrurile bune se fac in timp si se gandesc in cel mai mic detaliu. Lucrurile bune se fac cu oamenii, se fac in echipa si daca cel mai important nu se uita niciodata de unde am plecat si unde ne indreptam. Adica de ce facem acel lucru ... bun!

miercuri, 14 noiembrie 2007

Ganduri

In ultima saptamana si putin ... am avut o perioda agitata, ciudata si multe ganduri diferite. Stres ca aveam foarte multe de facut, stres si pe cei de langa mine, stres ca se intamplau multe si pe multe planuri (familie, cariera, viata personala, dezvoltare personala). E foarte ciudat cat de greu ne este sa vobim despre noi, ceea ce suntem in fiecare zi, nu ce suntem in fata tuturor, ci ce suntem in spatele fetei pe care o afisam. Suntem oameni, avem sentimente, suntem si slabi si puternici, suntem romantici si reci, suntem veseli si tristi, suntem energici si sictiriti, suntem comunisti si toleranti, suntem noi, asa cum suntem si de asta suntem asa complicati.

Ma tot gandesc de ceva ... multi ani... daca viata e asa cum e, daca ne putem face viata cum vrem noi, daca exista ceva gen .. soarta. Nu prea cred in soarta, dar in acelasi timp sunt atat de multi factori care ne influenteaza viata, care intervin fara sa ne dorim ... sau ne dorim. Viata asta e ciudata, e interesanta, e necunoscuta si e necontrolata. Oricat am crede ca o putem controla ... neah. Nu traim decat cu acest sentiment. Dar poate asta e frumusetea vietii... Niciodata nu stim la ce sa ne asteptam. Exact cand credem ca totul ne merge bine, atunci iti vin toate pe dos si daca te mai prinde si cu garda lasata ... e cam naspa. Dar ce nu ne omoara ne face mai puternici! Sa fie si asta o iluzie? O speranta ca lucrurile nasoale sunt bune la experienta de viata?!

Inca nu am o concluzie de cum e viata, deocamdata o iau cum vine si incerc sa fac tot ce pot pentru a ma simti eu bine, cu mine, cu cei din jur, cu prietenii. Pana la 80 de ani am timp destul de imi fac o parere despre Viata!

luni, 5 noiembrie 2007

Timpul

Masuram timpul in secunde/minute/ore/zile/luni/an. Si asa ne uitam inapoi si ne intrebam cand au trecut... Eu mi-am pus alta masura: in evenimente/actiuni/proiecte .. cu alte cuvinte il masor in viata. Traiesc timpul care este si ma gandesc la viitor. Cred ca nu exista limite temporale si nici spatiale. Fac ce imi place, cand doresc si cum doresc. Sunt ceea ce imi place si am prietenii care imi plac.

Astfel, viata mea este exact ce imi doresc acum, la aceasta varsta. Vad nelimitare in tot ceea ce fac si asta ma face sa ma simt excelent. Unii ar zice ca sunt idealista ... si ce e rau in asta? Eu ii zic curaj!

Timpul nu este decat o referinta, un instrument al vietii, pentru a ne organiza mai bine obiectivele noastre in viata.

De ce cred ca e o nelimitare a timpului... cand a inceput si unde se termina? Viata noastra e nelimitata. Stim ce se intampla dupa? Nu. Fiecare avem teoria nostra.

Eu cand ma uit in urma ... la anii ce au trecut.. imi dau seama cate am de povestit, cate am invatat, cate am realizat. Tot ce am facut a contribuit la persoana care sunt in acest moment. Si sunt in continua dezvoltare. Toata viata invatam, toata viata ne dezvoltam si suntem intr-un continuu update. Cu toate astea, avem acel ceva ce va ramane, felul in care ne dezvoltam, directia in care suntem formati, constiinta cu care facem lucrurile ... procesul vietii.

marți, 30 octombrie 2007

Oameni tari - partea II

In ultima luna, lista prietenilor a crescut. Dar, in acelasi timp, comunicarea cu cativa prieteni foarte apropiati a scazut considerabil.

Acum as vrea sa vorbesc despre acele persoane, care nu neaparat imi sunt foarte dragi pentru partea profesionala, ci pentru ce sunt ele ca persoane si ce sunt pentru mine.

Ioana - este una din persoanele care ma asculta/intelege si este alaturi sau a fost pana nu demult, alaturi de mine in fiecare zi. Era o vreme cand stiam ca ajung acasa, si indiferent de ce am de facut sau cum sunt, IOana e acolo. E langa mine si totul e bine. Nevoia de a avea pe cineva in fiecare zi alaturi cred ca o are fiecare om. Pentru mine Ioana a fost alaturi cel putin in ultimul an de facultate. Fie ca era 12 noaptea sau 5 dimineata ... ca era marti sau ca era duminica ... stiam ca e langa mine. Cand s-a mutat mi-am dat seama ca ramas singura. Asa a cam fost. Puteam sa lipsesc zile in sir, sa fac ce vreau ... nimeni nu ma mai intreba nimic si nici eu nu mai simteam nevoia sa zic nimanui ce fac si unde sunt.
A fost greu si probabil ca si asta a dus la implicarea mea si mai mare in proiecte. Faptul ca acum nu am mai vazut-o de pe 12 septembrie ... nu este decat un mare regret. Dar ma uit pe mess si o vad on-line, mai ii trimit o imbratisare din cand in cand ... si stiu ca voi avea odata timp sa stam la povesti pana dimineata despre noi ... noi ca oameni, noi ca prietene. Si mai stiu ca si Ioana intelege si mai stiu ca e acolo. Si prietenia noastra e inca puternica. Asta inseamna sa ai un prieten adevarat. Sa te inteleaga si cand nu ai timp sa iesi de 5 ori pe saptamana cu el, sa stii ca e acolo si ca oricand ai nevoie de el ... e acolo.

Auriciu .. o alta persoana importanta in viata mea. Nu exista clasament pentru prieteni. Fiecare prietenie e altfel, dar tot importanta pentru mine. Aura este persoana care stie sa asculte, sa se bucure ca te vede si sa ... inteleaga si sprijine. Este prietena pe care o poti suna la 3 dim sa ii spui ce ai pe suflet, e cea care stie ca toata viata vom fi prietene si faptul ca nu ne mai vedem zilnic nu a schimbat nimic intre noi. La fel de deschisa e comunicarea noastra si la fel de bine ne intelegem cand apucam sa ne vedem. Aura a fost persoana care pe timpul facultatii mi-a fost alaturi. Avem momente cand o vedeam ca aveam nevoie de ea, dar se multumea sa ma vada si asa. e o persoana extrem de toleranta si care accepta oamenii asa cum sunt. E sociabila si calma. E .. Aura. Stiu ca si ea va fi acolo ... tot timpul. Si ca oricum ar fi ... e acolo.

Di - a fost plecata 4 ani la Iasi, a facut facultatea acolo, si pe urma a venit pt master in Bucuresti. In timpul liceului ne intelegeam foarte bine. In timpul facultatii comunicam foarte putin. Dar cand a venit in Bucuresti .. era ca si cand nimic nu se schimbase. Desi eram 2 persoane diferite, cu un stil de viata deja format, prietenia noastra ramasese intacta. Asta m-a surprins si m-a bucurat foarte mult. Multa lume ar spune ca Diana e naiva, dar ea e doar un om cu suflet mare. E o persoana buna, care nu ar face rau nici unui tantar... desi cred ca a omorat si ea un tantar :D.

Fetele astea sunt persoane extraordonare si eu ma simt norocoasa ca sunt prietenele mele ... din afara miscarii studentesti. >:D<

miercuri, 8 august 2007

Oameni tari - partea I

Eu ma consider o persoana foarte norocoasa. Cunosc o multime de oameni foarte tari, cu principii, cu o personalitate puternica, oameni care fac lucruri demne de admirat.
As putea umple pagini intregi de persoane, care imi sunt mai mult sau mai putin apropiate, care fac lucruri ..unele marunte, altele marete, dar toate sunt lucruri frumoase, din care putem invata multe.

Azi am fost in vizita la unul din cei mai buni profesori pe care i-am avut in facultate - dl Petru Notingher. Pentru mine este cel mai tare prof! Desi unii il considera un prof dur, ca cere prea mult la examen, eu as spune ca este un profesor chiar indulgent la cerintele pe care ar trebui sa le aiba facultatea de la studenti. Faptul ca cere tot ce preda la curs este un lucru normal, mai ales ca preda impecabil, se dedica in meseria de profesor, discuta oricand cu studentii despre orice problema. Tin minte ca vorbeam odata cu dansul despre initiativele tinerilor studenti care sunt acceptate mai greu de profesori/conducerea facultatii/universitatii. Si dansul imi spunea ca odata cu varsta, creativitatea oamenilor scade, le vin mai greu idei bune, noi, desi au experienta ... nu au tineretea de a se gandi la lucruri marunte, care pot avea rezultate marete. Si din cauza aceasta profesorilor le este mai greu sa accepte ca un student de 20 de ani poate avea aceste idei minunate, ca intr-un fel este gelos ca nu a avut el aceea idee.
Dupa toate discutiile cu dl Notingher ma simt foarte puternica, plina de energie si cu o dorinta de munca. E ciudat cum o discutie iti poate da toata energia de care ai nevoie pentru a realiza lucruri frumoase.

O alta persoana, pe care o cunosc doar de cateva luni este dl Vasilie Nikolic. Acest om este o personalitate in domeniul industriei alimentare, al cercetarii, al biogazului. Este o persoana care toata viata a invatat continuu si are nenumarate realizari in domeniul cercetarii romanesti.
Secretul dlui Nikolic de a ramane cu sufletul tanar si cu dorinta de a lucra in continuare, este optimismul cu care priveste viata. Are simtul umorului foarte dezvoltat si este tot timpul plin de viata. Desi are o varsta inaintata (79 ani), este un om puternic, care ajuta la dezvoltarea cercetarii romanesti, care incearca sa dea mai departe stiinta pe care a dobandit-o in atatia ani de munca. Doar dorinta si entuziasm din partea mea sa fie, ca de invatat am o groaza!

Trecand la categoria prieteni, as dori sa va povestesc de oamenii din miscarea studenteasca. Cei care fac multe lucruri pt ca drepturile studentilor sa fie respectate, ca educatia din Romania sa devina una de calitate. Printre acesti oameni minunati se numara si Traian Bruma, un foarte bun prieten, care eu cred ca mi-a deschis ochii. Inainte sa-l cunosc eram unul din studentii normali. Mergeam la cursuri, ma duceam la laboratoare, acceptam lucrurile asa cum sunt si nu ma gandeam ca eu pot schimba ceva. Nu credeam in puterea mea, ca student sau tanar in Romania. Tin minte ca la inceputul prieteniei mele cu Traian, vorbeam foarte mult, despre tot felul de chestii. Asta era prin martie/aprilie 2004. Din toamna lui 2004 am inceput sa si muncim foarte mult impreuna. Stateam cateodata si cate 10-15 ore in facultate! Pot spune ca am invatat multe lucruri in tot acel an, si ca Traian a avut o amprenta serioasa in dezvoltarea mea. Dar sa scriu cateva lucruri despre el: dupa mine este unul din putinii oameni care au o viziune coerenta despre educatia din Romania. A coordonat impreuna cu Vlad unul din principalele proiecte ANOSR - Saptamana Bologna in Universitati - un proiect de foarte mare folos pentru studentii din Romania si nu numai studenti. Traian a investit mult in miscarea studenteasca si ideile lui sunt extraordinare. De la el am invatat ca prieteniile se leaga pe viata si ca nu ai nevoie de dovezi lunare ca inca exista aceste prietenii.
As mai scrie zeci de oameni tari pe care ii cunosc, dar in partea a II a de oameni tari.

luni, 30 iulie 2007

Poluarea ...

Oamenii sunt fiinte foarte complexe. Tot timpul gandim, tot timpul gandesc ... am o obisnuinta de a vorbi la plural ... imi e foarte greu sa vorbesc despre mine ... eu ... o singura persoana. Cred ca mi se trage de la activitatea in organizatie.
In fiecare seara inainte sa adorm ma gandesc la un milion de chestii ... vorbesc cu mine despre o groaza de lucruri.

De ceva vreme tot citesc despre incalzirea globala, mediu, deseuri, legislatie, proiecte pe mediu. Sambata vorbeam in tren cu cativa prieteni despre polul nord ... ca americanii, rusii, danezii si norvegienii se bat pe zacamintele de sub ghetare ... asteptand clipa in care acestia se topesc pt a face posibila exploatarile in zona. S-au investit deja milioane de euro pt tehnologia de la polul nord si se vor mai investi miliarde ..deoarece s-a descoperit ca sub ghetari zac cam 30% din sursele de zacaminte naturale ale Pamantului. Din una in alta am ajuns la poluare si cresterea continua a emisiilor de dioxid de carbon. Pe mine ma ingrijoreaza aceasta problema, sa stiu ca vom suferi de calduri excesive, temperaturi la care nu se poate supravietui. Prietenii mei cred ca ne vom adapta. Eu nu cred ca e vorba de adaptare. Eu cred ca in urmatorii 20 de ani chiar va fi o schimbare radicala pe planeta noastra.
Si revenind la poluare. Fiecare dintre noi polueaza. Si cand deschidem calculatorul dam in naturo o anumita cantitate de CO2. Poate ar tb sa calculam fiecare cat CO2 emite si sa incercam sa il reducem. Am o prietena care este foarte pornita pe ecologizare. Mi se pare foarte admirabil ce a facut ea. Daca ne-am gandi macar 10 min pe zi ca putem trai pe aceasta planeta doar dc avem grija de ea .... at poate am avea o sansa in fata Soarelui.
Mie lucrurile care se petrec acum nu mi se par deloc normale si stiu ca la nivel mondial se fac multe. Dar totusi la nivel de masa ... suntem cateva miliarde care ... nu facem mai nimic si mereu ne uitam la vecinu dc face ceva ... sau mai rau ..ne gandim la colosalii industriei petroliere.
Acestia polueaza intr-adevar mult, dar si noi poluam. Pt a fi un ex de buna practica pt colosalii petrolieri ... hai sa consumam noi mai putina energie, avem noi grija de mediu si de planeta pe care traim.

marți, 24 iulie 2007

Calatorii prin Romania - partea I

De foarte multe ori am auzit zicala "Romania e o tara frumoasa, pacat ca e locuita de romani...".

As vrea sa vorbesc doar de prima parte a acestei fraze ... intr-adevar ... avem o tara minunata.
si as vrea sa promovez locurile prin care am fost si care mi-au placut. De exemplu Ardealul ... parca zici ca mergi in alta lume acolo ... curatenie pe strazi, cladiri ingrijite, oameni civilizati. Am vazut in Cluj, la o intersectie erau cosuri de gunoi din 2 in 2 metri ... pe o distanta de vreo 14 m. Bineinteles ca e curat acest oras cand la orice pas dai de un cos de gunoi.

Timisoara .... cu pietele ei ... unde se vorbesc 4, 5 limbi frecvent si toata lumea e vesela si calma. Pe mine ma uimeste calmul ardelenilor. Cateodata ma scoate din sarite, dar asta pt ca sunt invatata cu agitarea si forfota din sud.

Alba Iulia ... ai zice ca nu cine stie ce vedea in acest orasel ... asta la prima vedere. Dar daca mergi prin locurile vechi ... ai ce vedea!

In februarie, dupa sesiune am fost cu OSE-ul in teambuilding la Slanic Prahova. Foarte draguta zona, foarte ieftina cabana, foarte de treaba proprietarul. Am mers intr-una din zile la salina din Slanic .. "un spatiu imens de circa trei milioane de metri cubi, o impresionanta catedrala cu peretii si tavanul de sare, se afla la o adancime de 208 metri. S-a format in urma exploatarii zacamantului de sare in perioada 1942-1970 si este cea mai mare salina din Europa. Coborarea cu liftul (colivia cu care coborau minerii) dureaza circa 100 de secunde." - un articol preluat din Jurnalul. Si este adevarat! Am stat pe acolo vreo 3, 4 ore ... am jucat fotbal, ping pong, ne-am invartit si am facut poze (parca). Acel loc merita vazut!

Primul teambuilding OSE a fost la 14 scaune - Siriu - Buzau. Un alt loc minunat. Mergi vreo 2, 3 km prin padure .... dar pe urma ramai izolat in natura. Fara semnal, fara vecini pe langa cabana..poti muri in natura :D. Dar distractia de pe partia din gradina din spate cu saniile ..sigur ne-o aducem aminte!

Urmatorul teambuilding a fost la Rucar Bran. O distractie adevarata in trenul preistoric si o pestera de gheata. Peripetii cu ose-ul - partea a 2 a.

De curand am fost cu ANOSR-ul la Belis, in Huedin, langa Cluj. Am facut un traseu pentru anosr-istii prezenti la eveniment, pe drumul lui Iancu ...pana la un lac. Vreo ora jumate de mers prin padure .... pana am dat de un lac minunat. Inca un loc care merita vazut!

O sa revin cu alte locuri minunate din Romania prin care am fost eu ...

Ganduri despre prieteni

Eu ma consider o persoana foarte norocoasa. Acum ceva timp imi spunea un prieten ca un om se cunoaste dupa nr de prieteni pe care ii are. Eu nu credeam asta. Eram de acord ca cea mai importanta resursa a unei firme este resursa umana, dar in viata personala nu m-am gandit la asta foarte mult.

Dar in urma cu ceva timp faceam o lista cu persoane foarte apropiate mie pe care sa le invit la petrecerea de ziua mea, persoane doar din Bucuresti. Si am vazut ca lista s-a dus la 20 ... si colegele de camera care nu au putut veni. Si mi-am dat seama ce norocoasa sunt! Am foarte multi prieteni la care pot apela oricand si pentru care si eu as face multe.

Niciodata nu mi-am propus sa am foarte multi prieteni sau nici macar nu m-am gandit la asta. Dar viata te duce prin toate locurile si fara sa imi dau seama am in jurul meu o familie. Oameni la care tin enorm, pe care ma bucur ca i-am cunoscut, oameni diferiti, cu pasiuni diferite, oameni care doresc sa isi faca universitate, care proiecteaza masini, care au avut curaj sa faca ce isi doresc in viata si in anul 3 si-au schimbat facultatea, oameni care se bucura de vacanta, oameni care iubesc natura, oameni cu care ies la bere la 3 dimineata, cu care ma uit la filme in poli, cu care beau in fiecare seara o bere, oameni cu idealuri si oameni practici, ambitiosi si de incredere.

Pentru mine acesti oameni sunt foarte importanti si as vrea sa ii am alaturi si peste 50 de ani!

Cred ca activitatea in miscarea studenteasca a fost cel mai bun lucru care l-am facut pana acum. Am cunoscut oameni si locuri, am muncit cu zambetul pe buze, am ras si am plans, am avut parte de nopti albe si stat in sediu 15 ore, am invatat cum se coordoneaza un proiect sau o echipa de oameni, am invatat din greselile mele si din greselile colegilor mei, am lipit afise si am vorbit la deschiderea anului universitar, am mers la sponsori si am facut invitatii, am dansat pe marmura din rectorat la absolvirea facultatii si am mers prin toata tara cu ANOSR-istii.

miercuri, 18 iulie 2007

Cercetarea din Romania

Tot citesc pe net lucruri super tari care se intampla in alte tari, tehnologie care avanseaza extraordinar de rapid, oameni care dezvolta sisteme tehnologice si ajuta la imbunatatirea vietii. De fapt asta inseamna cercetare: sa imbunatatesti stilul de viata al omului.
Eram foarte hotarata sa fac si eu cercetare .. dar in Romania. Dupa 3 luni de cand lucrez la un institut de cercetare nu pot decat sa spun ca sunt foarte dezamagita. Sunt "cercetatori" care nici calculatorul nu stiu sa il foloseasca. Tehnologia nu a ajuns si in acest institut de cercetare. Sa nu mai vorbim de salarii ... o mizerie totala. Tocmai am absolvit facultatea si salariul de inginer pe care mi l-au oferit este de 8 mil brut.
Cei care raman in acest institut sunt cei care nu sunt capabili intelectual sa faca lucruri marete. Ma intreb de ce vin atatia bani in acest institut. Proiecte de sute de mii de euro care se duc ... nu se stie unde.
E dezamagitor ca primul articol al meu este atat de trist, dar datorita acestei dezamagiri pe care am avut-o in aceasta dimineata m-am hotarat sa imi fac blog.