Masuram timpul in secunde/minute/ore/zile/luni/an. Si asa ne uitam inapoi si ne intrebam cand au trecut... Eu mi-am pus alta masura: in evenimente/actiuni/proiecte .. cu alte cuvinte il masor in viata. Traiesc timpul care este si ma gandesc la viitor. Cred ca nu exista limite temporale si nici spatiale. Fac ce imi place, cand doresc si cum doresc. Sunt ceea ce imi place si am prietenii care imi plac.
Astfel, viata mea este exact ce imi doresc acum, la aceasta varsta. Vad nelimitare in tot ceea ce fac si asta ma face sa ma simt excelent. Unii ar zice ca sunt idealista ... si ce e rau in asta? Eu ii zic curaj!
Timpul nu este decat o referinta, un instrument al vietii, pentru a ne organiza mai bine obiectivele noastre in viata.
De ce cred ca e o nelimitare a timpului... cand a inceput si unde se termina? Viata noastra e nelimitata. Stim ce se intampla dupa? Nu. Fiecare avem teoria nostra.
Eu cand ma uit in urma ... la anii ce au trecut.. imi dau seama cate am de povestit, cate am invatat, cate am realizat. Tot ce am facut a contribuit la persoana care sunt in acest moment. Si sunt in continua dezvoltare. Toata viata invatam, toata viata ne dezvoltam si suntem intr-un continuu update. Cu toate astea, avem acel ceva ce va ramane, felul in care ne dezvoltam, directia in care suntem formati, constiinta cu care facem lucrurile ... procesul vietii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Super de acord cu tine, ca de obiecei >:D<. Ziua, luna, secunda sunt doar conventii. Era o intrebare in formularul ASPSE pe care l-am completat de curand "Ce-ai face daca ai avea o zi in plus in saptamana?". Mi s-a parut fara sens pentru mine. Saptamana e o conventie ... am cate zile in plus vreau eu. Singurul rost este sa te sincronizezi cu altii .. si aici avem o problema ... ca ne grabim cu totii.
Uuunde ne grabim? De cateva saptamani traiesc intr-o lume in care timpul parca nu mai are masura. Aici este din plin si ma simt foarte ciudat. Fac tot ce-mi trece prin cap si totusi dorm 8 ore pe noapte (asta ca sa ma sincronizez si eu cu altii), am timp de mers la scoala, la job, am timp sa mananc, sa merg la chefuri chiar de mai multe ori pe saptamana, merg shopping, ma supar de lentoarea oamenilor de aici(va dati seama cat de lenti sunt daca eu ma mir...) si cate si mai cate.
Era o poezie la cursul de germana: "Ich wuensche Euch Zeit!" (Va doresc sa aveti timp!)
Daca masuram timpul in ceea ce facem, atunci avem timp sa facem mult, economisim acel timp in care ne uitam la ceas si ne intrebam cand a trecut ziua, cand a trecut luna, cand a trecut anul ... cand am ajuns la 80 de ani.
Mie personal mi s-a parut atat de lunga luna octombrie, s-au intamplat atat de multe lucruri. Si in general, cand ma gandesc la anii de studentie de exemplu, ii asociez cu evenimente petrecute in viata mea ... si ma intreb ... cand am avut timp sa fac asa multe?
Si in acelasi timp ma gandesc ce am facut in liceu cu timpul meu ... mai nimic. Ma bucur ca am facut sa se intampla un lucru minunat: sa intalnesc oamenii pe care ii am acum in jurul meu.
Trimiteți un comentariu