Sesiune: invatam sau copiem?

Incepe sesiunea! Perioada grea pentru toti studentii. Aud povesti cum ca studentii ar trebui sa invete din timpul anului, cum ca inainte (cand noi nu eram pe aceasta lume minunata) asa era, etc.
Povesti. Acum vad metode avansate de copiat. Asta e o mare problema a mea legata de studenti. De ce se copiaza? Pentru ca e multa materie de umplutura, pentru ca profii cer exact cuvant cu cuvant din curs, ca e prea multa materie de ... reprodus. Dar copiatul e singura solutie? Copiatul e o solutie pentru cei care vor sa ia o nota si atat. Am ajuns sa invatam/copiem pentru note. Pentru asta facem o facultate? Sa avem niste note si o diploma? Cu ce ne ajuta dupa ce absolvim?
Ganditi-va la un lucru: te imbolnavesti si te duci la doctor. Doctorul e relativ tanar si fara experienta. Ce te faci daca si el a copiat? Sau te duci la farmacie sa iti cumperi pastile de cap... daca iti da altceva? Si farmacista a fost studenta si poate a copiat...

De ce studentii nu sunt uniti si nu se revolta cand un profesor vine si cere sa i se reproduca tot cursul (daca el a venit la curs si cu cartea dupa el, deja e si mai revoltator) ? De ce nu ne ridicam si nu cerem sa gandim? Si sa fim evaluati dupa cat de bine putem folosi informatia care ne-a fost prezentata?
Pana la urma scoala trebuie sa produca cunoastere. Noi, studentii, trebuie sa fim suprasolicitati sa gandim, nu sa ne doara mana de la cat scriem. Ce folos are daca putem oricand sa reproducem o schema, dar daca nu putem sa proiectam si sa aducem noi imbunatatiri la acea schema?

E trist cand vad multi studenti care nu isi mai pun problema sa stie ceva, sa inteleaga un fenomen pentru a putea dezvolta si el la randul lui alte tehnologii, metode, etc, ci doar il intereseaza cum sa ia examenul, cum sa treaca anul, cum sa termine facultatea. Am ajuns o tara de tineri cu diplome si vanzatori de tehnologii ale altor tari. Era o vorba: "Avem tehnologie germana...dar germani avem?"

Chiar acum am auzit intrebarea: "zi ma, ne lasa sa copiem?, da ma, stai linistita".

Lansez 2 intrebari (nu stiu daca imi va raspunde cineva...)

1. Pentru studenti: Cand copiati, va ganditi de ce faceti asta? Si cum va afecteaza dezvoltarea? (nu numai in cariera, ci si ca om)

2. Pentru profesori: De ce domnilor profesori lasati studentii sa copieze?

Increderea si oamenii

Atunci cand lucrezi cu oamenii inveti multe. Inveti mai ales sa-i cunosti. Te surprind placut, te dezamagesc, te motiveaza si te scot din sarite. Oamenii sau ce fac ei? Daca toti am face doar ce ne-am pricepe atunci am trai intr-0 lume perfecta. Daca ne-am asuma cate putem duce atunci ar fi ideala lumea noastra. Din pacate ne stim sau nu ne stim limitele, ne asumam multe lucruri doar pentru ca ne este foarte greu sa spunem nu. Un cuvant atat de mic si simplu, dar atat de important cateodata.
Sa ajung si la incredere ca ma pierd in cuvinte ... am realizat ca am o incredere imensa in oameni, am stat si m-am gandit daca sa mai am incredere in persoanele care m-au dezamagit sau nu si am realizat ca am incredere in toti oamenii in anumite privinte si nu am incredere in ei in alte privinte. Am incredere in GxG cand spune ca face o chestie si e la ora x intr-un anumit loc, am incredere in Vladi cand merge sa se intalneasca cu cineva "important" ca va impresiona prin modul de a vorbi, am incredere in Ando cand trebuie sa analizam ceva, in spiritul lui critic, am incredere in
Geo si Virgil cand trebuie sa socializam, am incredere in Traian cand trebuie sa iau o decizie, am incredere in Ioana cand am nevoie de cineva sa vb despre mine, am incredere in toti oamenii daca ii cunosc si stiu la ce sunt tari. Am incredere in mine ca pot lucra 18 ore pe zi, sa mananc cand mi-aduc aminte si sa realizez ca o sa raman fara prieteni daca continui asa. Am incredere ca sunt constienta de asta si ca nu voi face o asemenea greseala.

Cand suntem prinsi in multe proiecte/activitati riscam sa uitam ca suntem oameni. Uitam sa gandim, sa luam o pauza si sa reflectam la ce este in jurul nostru. Realizam mai tarziu ca am pierdut esenta din vedere. Ca am muncit fara sa gandim. Lucrurile bune se fac in timp si se gandesc in cel mai mic detaliu. Lucrurile bune se fac cu oamenii, se fac in echipa si daca cel mai important nu se uita niciodata de unde am plecat si unde ne indreptam. Adica de ce facem acel lucru ... bun!

Ganduri

In ultima saptamana si putin ... am avut o perioda agitata, ciudata si multe ganduri diferite. Stres ca aveam foarte multe de facut, stres si pe cei de langa mine, stres ca se intamplau multe si pe multe planuri (familie, cariera, viata personala, dezvoltare personala). E foarte ciudat cat de greu ne este sa vobim despre noi, ceea ce suntem in fiecare zi, nu ce suntem in fata tuturor, ci ce suntem in spatele fetei pe care o afisam. Suntem oameni, avem sentimente, suntem si slabi si puternici, suntem romantici si reci, suntem veseli si tristi, suntem energici si sictiriti, suntem comunisti si toleranti, suntem noi, asa cum suntem si de asta suntem asa complicati.

Ma tot gandesc de ceva ... multi ani... daca viata e asa cum e, daca ne putem face viata cum vrem noi, daca exista ceva gen .. soarta. Nu prea cred in soarta, dar in acelasi timp sunt atat de multi factori care ne influenteaza viata, care intervin fara sa ne dorim ... sau ne dorim. Viata asta e ciudata, e interesanta, e necunoscuta si e necontrolata. Oricat am crede ca o putem controla ... neah. Nu traim decat cu acest sentiment. Dar poate asta e frumusetea vietii... Niciodata nu stim la ce sa ne asteptam. Exact cand credem ca totul ne merge bine, atunci iti vin toate pe dos si daca te mai prinde si cu garda lasata ... e cam naspa. Dar ce nu ne omoara ne face mai puternici! Sa fie si asta o iluzie? O speranta ca lucrurile nasoale sunt bune la experienta de viata?!

Inca nu am o concluzie de cum e viata, deocamdata o iau cum vine si incerc sa fac tot ce pot pentru a ma simti eu bine, cu mine, cu cei din jur, cu prietenii. Pana la 80 de ani am timp destul de imi fac o parere despre Viata!

Timpul

Masuram timpul in secunde/minute/ore/zile/luni/an. Si asa ne uitam inapoi si ne intrebam cand au trecut... Eu mi-am pus alta masura: in evenimente/actiuni/proiecte .. cu alte cuvinte il masor in viata. Traiesc timpul care este si ma gandesc la viitor. Cred ca nu exista limite temporale si nici spatiale. Fac ce imi place, cand doresc si cum doresc. Sunt ceea ce imi place si am prietenii care imi plac.

Astfel, viata mea este exact ce imi doresc acum, la aceasta varsta. Vad nelimitare in tot ceea ce fac si asta ma face sa ma simt excelent. Unii ar zice ca sunt idealista ... si ce e rau in asta? Eu ii zic curaj!

Timpul nu este decat o referinta, un instrument al vietii, pentru a ne organiza mai bine obiectivele noastre in viata.

De ce cred ca e o nelimitare a timpului... cand a inceput si unde se termina? Viata noastra e nelimitata. Stim ce se intampla dupa? Nu. Fiecare avem teoria nostra.

Eu cand ma uit in urma ... la anii ce au trecut.. imi dau seama cate am de povestit, cate am invatat, cate am realizat. Tot ce am facut a contribuit la persoana care sunt in acest moment. Si sunt in continua dezvoltare. Toata viata invatam, toata viata ne dezvoltam si suntem intr-un continuu update. Cu toate astea, avem acel ceva ce va ramane, felul in care ne dezvoltam, directia in care suntem formati, constiinta cu care facem lucrurile ... procesul vietii.