sâmbătă, 18 octombrie 2008

Acasa

Mereu cand sunt acasa este altfel. Altfel decat viata mea normala de Bucuresti. Aici totul este simplu si vine de la sine. Poate asta e viata la tara :).
Vorbeam aseara cu Vlad despre creiest si inima. Cand gasesti si mai ales cum gasesti echilibru. Nu am incheiat discutia ca a venit 226. In drum spre casa, in 226, ma uitam la ploaie si ma gandeam la discutia cu Vlad. Incredibil de cat de multe lucruri mi-am dat seama. L-am sunat mai tarziu, aproape de casa si i-am zis ca inima si creierul sunt intr-o relatie pe viata si vedem la sfarsitul vietii daca au gasit echilibrul de a trai impreuna.

Are legatura viata la tara, mai bine zis acasa, cu creierul si inima, deoarece la Bucuresti cel care conduce tot timpul e Creierul, iar acasa Inima detine controlul. Si cum acum sunt acasa, Creierul si-a luat vacanta 2 zile.

Sunt intr-un pat mare cu mama, 3 nepoti, cumnata mea si fratele meu. Ne uitam la tv, eu scriu pe laptop, tata sta rezemat de masa. Toata lumea e fericita, se intampla lucruri normale, simple. Si asta e o viata. Ma gandesc ca totusi creierul nu e in vacanta daca eu scriu acest articol. Sa va zic de ce vreau sa il scriu. Sunt pur si simplu alta persoana cand sunt acasa. Si am observat asta inca de cand am inceput sa activez in ONGS.
Multa liniste, multe stele, o casa atat de cunoscuta. Nimic de aici nu imi e necunoscut.

Mai devreme am fost la surorile mele. Am sarbatorit 40 ani pentru cumnatul meu. La multi ani. Am baut un vin rosu de tara, bun, sanatos si cam tare. Ne-am simtit foarte bine. Am ras, am mancat o friptura si am baut niste vin.

Cand am ajuns cu masina in fata casei noastre, si am intrat in curte mi-am dat seama ca as putea merge si cu ochii inchisi. Off ... mereu cand sunt aici imi doresc sa petrec mai mult. Imi doresc macar o saptamana sa stau pe acasa si sa ma bucur de lucrurile simple de aici. Si mai ales sa imi ajut mama, sa stau mai mult cu surorile mele, sa mai stau de vorba cu tata. Lucruri simple, dar atat de valoroase.

Niciun comentariu: