Eu ma consider o persoana foarte norocoasa. Cunosc o multime de oameni foarte tari, cu principii, cu o personalitate puternica, oameni care fac lucruri demne de admirat.
As putea umple pagini intregi de persoane, care imi sunt mai mult sau mai putin apropiate, care fac lucruri ..unele marunte, altele marete, dar toate sunt lucruri frumoase, din care putem invata multe.
Azi am fost in vizita la unul din cei mai buni profesori pe care i-am avut in facultate - dl Petru Notingher. Pentru mine este cel mai tare prof! Desi unii il considera un prof dur, ca cere prea mult la examen, eu as spune ca este un profesor chiar indulgent la cerintele pe care ar trebui sa le aiba facultatea de la studenti. Faptul ca cere tot ce preda la curs este un lucru normal, mai ales ca preda impecabil, se dedica in meseria de profesor, discuta oricand cu studentii despre orice problema. Tin minte ca vorbeam odata cu dansul despre initiativele tinerilor studenti care sunt acceptate mai greu de profesori/conducerea facultatii/universitatii. Si dansul imi spunea ca odata cu varsta, creativitatea oamenilor scade, le vin mai greu idei bune, noi, desi au experienta ... nu au tineretea de a se gandi la lucruri marunte, care pot avea rezultate marete. Si din cauza aceasta profesorilor le este mai greu sa accepte ca un student de 20 de ani poate avea aceste idei minunate, ca intr-un fel este gelos ca nu a avut el aceea idee.
Dupa toate discutiile cu dl Notingher ma simt foarte puternica, plina de energie si cu o dorinta de munca. E ciudat cum o discutie iti poate da toata energia de care ai nevoie pentru a realiza lucruri frumoase.
O alta persoana, pe care o cunosc doar de cateva luni este dl Vasilie Nikolic. Acest om este o personalitate in domeniul industriei alimentare, al cercetarii, al biogazului. Este o persoana care toata viata a invatat continuu si are nenumarate realizari in domeniul cercetarii romanesti.
Secretul dlui Nikolic de a ramane cu sufletul tanar si cu dorinta de a lucra in continuare, este optimismul cu care priveste viata. Are simtul umorului foarte dezvoltat si este tot timpul plin de viata. Desi are o varsta inaintata (79 ani), este un om puternic, care ajuta la dezvoltarea cercetarii romanesti, care incearca sa dea mai departe stiinta pe care a dobandit-o in atatia ani de munca. Doar dorinta si entuziasm din partea mea sa fie, ca de invatat am o groaza!
Trecand la categoria prieteni, as dori sa va povestesc de oamenii din miscarea studenteasca. Cei care fac multe lucruri pt ca drepturile studentilor sa fie respectate, ca educatia din Romania sa devina una de calitate. Printre acesti oameni minunati se numara si Traian Bruma, un foarte bun prieten, care eu cred ca mi-a deschis ochii. Inainte sa-l cunosc eram unul din studentii normali. Mergeam la cursuri, ma duceam la laboratoare, acceptam lucrurile asa cum sunt si nu ma gandeam ca eu pot schimba ceva. Nu credeam in puterea mea, ca student sau tanar in Romania. Tin minte ca la inceputul prieteniei mele cu Traian, vorbeam foarte mult, despre tot felul de chestii. Asta era prin martie/aprilie 2004. Din toamna lui 2004 am inceput sa si muncim foarte mult impreuna. Stateam cateodata si cate 10-15 ore in facultate! Pot spune ca am invatat multe lucruri in tot acel an, si ca Traian a avut o amprenta serioasa in dezvoltarea mea. Dar sa scriu cateva lucruri despre el: dupa mine este unul din putinii oameni care au o viziune coerenta despre educatia din Romania. A coordonat impreuna cu Vlad unul din principalele proiecte ANOSR - Saptamana Bologna in Universitati - un proiect de foarte mare folos pentru studentii din Romania si nu numai studenti. Traian a investit mult in miscarea studenteasca si ideile lui sunt extraordinare. De la el am invatat ca prieteniile se leaga pe viata si ca nu ai nevoie de dovezi lunare ca inca exista aceste prietenii.
As mai scrie zeci de oameni tari pe care ii cunosc, dar in partea a II a de oameni tari.
miercuri, 8 august 2007
luni, 30 iulie 2007
Poluarea ...
Oamenii sunt fiinte foarte complexe. Tot timpul gandim, tot timpul gandesc ... am o obisnuinta de a vorbi la plural ... imi e foarte greu sa vorbesc despre mine ... eu ... o singura persoana. Cred ca mi se trage de la activitatea in organizatie.
In fiecare seara inainte sa adorm ma gandesc la un milion de chestii ... vorbesc cu mine despre o groaza de lucruri.
De ceva vreme tot citesc despre incalzirea globala, mediu, deseuri, legislatie, proiecte pe mediu. Sambata vorbeam in tren cu cativa prieteni despre polul nord ... ca americanii, rusii, danezii si norvegienii se bat pe zacamintele de sub ghetare ... asteptand clipa in care acestia se topesc pt a face posibila exploatarile in zona. S-au investit deja milioane de euro pt tehnologia de la polul nord si se vor mai investi miliarde ..deoarece s-a descoperit ca sub ghetari zac cam 30% din sursele de zacaminte naturale ale Pamantului. Din una in alta am ajuns la poluare si cresterea continua a emisiilor de dioxid de carbon. Pe mine ma ingrijoreaza aceasta problema, sa stiu ca vom suferi de calduri excesive, temperaturi la care nu se poate supravietui. Prietenii mei cred ca ne vom adapta. Eu nu cred ca e vorba de adaptare. Eu cred ca in urmatorii 20 de ani chiar va fi o schimbare radicala pe planeta noastra.
Si revenind la poluare. Fiecare dintre noi polueaza. Si cand deschidem calculatorul dam in naturo o anumita cantitate de CO2. Poate ar tb sa calculam fiecare cat CO2 emite si sa incercam sa il reducem. Am o prietena care este foarte pornita pe ecologizare. Mi se pare foarte admirabil ce a facut ea. Daca ne-am gandi macar 10 min pe zi ca putem trai pe aceasta planeta doar dc avem grija de ea .... at poate am avea o sansa in fata Soarelui.
Mie lucrurile care se petrec acum nu mi se par deloc normale si stiu ca la nivel mondial se fac multe. Dar totusi la nivel de masa ... suntem cateva miliarde care ... nu facem mai nimic si mereu ne uitam la vecinu dc face ceva ... sau mai rau ..ne gandim la colosalii industriei petroliere.
Acestia polueaza intr-adevar mult, dar si noi poluam. Pt a fi un ex de buna practica pt colosalii petrolieri ... hai sa consumam noi mai putina energie, avem noi grija de mediu si de planeta pe care traim.
In fiecare seara inainte sa adorm ma gandesc la un milion de chestii ... vorbesc cu mine despre o groaza de lucruri.
De ceva vreme tot citesc despre incalzirea globala, mediu, deseuri, legislatie, proiecte pe mediu. Sambata vorbeam in tren cu cativa prieteni despre polul nord ... ca americanii, rusii, danezii si norvegienii se bat pe zacamintele de sub ghetare ... asteptand clipa in care acestia se topesc pt a face posibila exploatarile in zona. S-au investit deja milioane de euro pt tehnologia de la polul nord si se vor mai investi miliarde ..deoarece s-a descoperit ca sub ghetari zac cam 30% din sursele de zacaminte naturale ale Pamantului. Din una in alta am ajuns la poluare si cresterea continua a emisiilor de dioxid de carbon. Pe mine ma ingrijoreaza aceasta problema, sa stiu ca vom suferi de calduri excesive, temperaturi la care nu se poate supravietui. Prietenii mei cred ca ne vom adapta. Eu nu cred ca e vorba de adaptare. Eu cred ca in urmatorii 20 de ani chiar va fi o schimbare radicala pe planeta noastra.
Si revenind la poluare. Fiecare dintre noi polueaza. Si cand deschidem calculatorul dam in naturo o anumita cantitate de CO2. Poate ar tb sa calculam fiecare cat CO2 emite si sa incercam sa il reducem. Am o prietena care este foarte pornita pe ecologizare. Mi se pare foarte admirabil ce a facut ea. Daca ne-am gandi macar 10 min pe zi ca putem trai pe aceasta planeta doar dc avem grija de ea .... at poate am avea o sansa in fata Soarelui.
Mie lucrurile care se petrec acum nu mi se par deloc normale si stiu ca la nivel mondial se fac multe. Dar totusi la nivel de masa ... suntem cateva miliarde care ... nu facem mai nimic si mereu ne uitam la vecinu dc face ceva ... sau mai rau ..ne gandim la colosalii industriei petroliere.
Acestia polueaza intr-adevar mult, dar si noi poluam. Pt a fi un ex de buna practica pt colosalii petrolieri ... hai sa consumam noi mai putina energie, avem noi grija de mediu si de planeta pe care traim.
marți, 24 iulie 2007
Calatorii prin Romania - partea I
De foarte multe ori am auzit zicala "Romania e o tara frumoasa, pacat ca e locuita de romani...".
As vrea sa vorbesc doar de prima parte a acestei fraze ... intr-adevar ... avem o tara minunata.
si as vrea sa promovez locurile prin care am fost si care mi-au placut. De exemplu Ardealul ... parca zici ca mergi in alta lume acolo ... curatenie pe strazi, cladiri ingrijite, oameni civilizati. Am vazut in Cluj, la o intersectie erau cosuri de gunoi din 2 in 2 metri ... pe o distanta de vreo 14 m. Bineinteles ca e curat acest oras cand la orice pas dai de un cos de gunoi.
Timisoara .... cu pietele ei ... unde se vorbesc 4, 5 limbi frecvent si toata lumea e vesela si calma. Pe mine ma uimeste calmul ardelenilor. Cateodata ma scoate din sarite, dar asta pt ca sunt invatata cu agitarea si forfota din sud.
Alba Iulia ... ai zice ca nu cine stie ce vedea in acest orasel ... asta la prima vedere. Dar daca mergi prin locurile vechi ... ai ce vedea!
In februarie, dupa sesiune am fost cu OSE-ul in teambuilding la Slanic Prahova. Foarte draguta zona, foarte ieftina cabana, foarte de treaba proprietarul. Am mers intr-una din zile la salina din Slanic .. "un spatiu imens de circa trei milioane de metri cubi, o impresionanta catedrala cu peretii si tavanul de sare, se afla la o adancime de 208 metri. S-a format in urma exploatarii zacamantului de sare in perioada 1942-1970 si este cea mai mare salina din Europa. Coborarea cu liftul (colivia cu care coborau minerii) dureaza circa 100 de secunde." - un articol preluat din Jurnalul. Si este adevarat! Am stat pe acolo vreo 3, 4 ore ... am jucat fotbal, ping pong, ne-am invartit si am facut poze (parca). Acel loc merita vazut!
Primul teambuilding OSE a fost la 14 scaune - Siriu - Buzau. Un alt loc minunat. Mergi vreo 2, 3 km prin padure .... dar pe urma ramai izolat in natura. Fara semnal, fara vecini pe langa cabana..poti muri in natura :D. Dar distractia de pe partia din gradina din spate cu saniile ..sigur ne-o aducem aminte!
Urmatorul teambuilding a fost la Rucar Bran. O distractie adevarata in trenul preistoric si o pestera de gheata. Peripetii cu ose-ul - partea a 2 a.
De curand am fost cu ANOSR-ul la Belis, in Huedin, langa Cluj. Am facut un traseu pentru anosr-istii prezenti la eveniment, pe drumul lui Iancu ...pana la un lac. Vreo ora jumate de mers prin padure .... pana am dat de un lac minunat. Inca un loc care merita vazut!
O sa revin cu alte locuri minunate din Romania prin care am fost eu ...
As vrea sa vorbesc doar de prima parte a acestei fraze ... intr-adevar ... avem o tara minunata.
si as vrea sa promovez locurile prin care am fost si care mi-au placut. De exemplu Ardealul ... parca zici ca mergi in alta lume acolo ... curatenie pe strazi, cladiri ingrijite, oameni civilizati. Am vazut in Cluj, la o intersectie erau cosuri de gunoi din 2 in 2 metri ... pe o distanta de vreo 14 m. Bineinteles ca e curat acest oras cand la orice pas dai de un cos de gunoi.
Timisoara .... cu pietele ei ... unde se vorbesc 4, 5 limbi frecvent si toata lumea e vesela si calma. Pe mine ma uimeste calmul ardelenilor. Cateodata ma scoate din sarite, dar asta pt ca sunt invatata cu agitarea si forfota din sud.
Alba Iulia ... ai zice ca nu cine stie ce vedea in acest orasel ... asta la prima vedere. Dar daca mergi prin locurile vechi ... ai ce vedea!
In februarie, dupa sesiune am fost cu OSE-ul in teambuilding la Slanic Prahova. Foarte draguta zona, foarte ieftina cabana, foarte de treaba proprietarul. Am mers intr-una din zile la salina din Slanic .. "un spatiu imens de circa trei milioane de metri cubi, o impresionanta catedrala cu peretii si tavanul de sare, se afla la o adancime de 208 metri. S-a format in urma exploatarii zacamantului de sare in perioada 1942-1970 si este cea mai mare salina din Europa. Coborarea cu liftul (colivia cu care coborau minerii) dureaza circa 100 de secunde." - un articol preluat din Jurnalul. Si este adevarat! Am stat pe acolo vreo 3, 4 ore ... am jucat fotbal, ping pong, ne-am invartit si am facut poze (parca). Acel loc merita vazut!
Primul teambuilding OSE a fost la 14 scaune - Siriu - Buzau. Un alt loc minunat. Mergi vreo 2, 3 km prin padure .... dar pe urma ramai izolat in natura. Fara semnal, fara vecini pe langa cabana..poti muri in natura :D. Dar distractia de pe partia din gradina din spate cu saniile ..sigur ne-o aducem aminte!
Urmatorul teambuilding a fost la Rucar Bran. O distractie adevarata in trenul preistoric si o pestera de gheata. Peripetii cu ose-ul - partea a 2 a.
De curand am fost cu ANOSR-ul la Belis, in Huedin, langa Cluj. Am facut un traseu pentru anosr-istii prezenti la eveniment, pe drumul lui Iancu ...pana la un lac. Vreo ora jumate de mers prin padure .... pana am dat de un lac minunat. Inca un loc care merita vazut!
O sa revin cu alte locuri minunate din Romania prin care am fost eu ...
Ganduri despre prieteni
Eu ma consider o persoana foarte norocoasa. Acum ceva timp imi spunea un prieten ca un om se cunoaste dupa nr de prieteni pe care ii are. Eu nu credeam asta. Eram de acord ca cea mai importanta resursa a unei firme este resursa umana, dar in viata personala nu m-am gandit la asta foarte mult.
Dar in urma cu ceva timp faceam o lista cu persoane foarte apropiate mie pe care sa le invit la petrecerea de ziua mea, persoane doar din Bucuresti. Si am vazut ca lista s-a dus la 20 ... si colegele de camera care nu au putut veni. Si mi-am dat seama ce norocoasa sunt! Am foarte multi prieteni la care pot apela oricand si pentru care si eu as face multe.
Niciodata nu mi-am propus sa am foarte multi prieteni sau nici macar nu m-am gandit la asta. Dar viata te duce prin toate locurile si fara sa imi dau seama am in jurul meu o familie. Oameni la care tin enorm, pe care ma bucur ca i-am cunoscut, oameni diferiti, cu pasiuni diferite, oameni care doresc sa isi faca universitate, care proiecteaza masini, care au avut curaj sa faca ce isi doresc in viata si in anul 3 si-au schimbat facultatea, oameni care se bucura de vacanta, oameni care iubesc natura, oameni cu care ies la bere la 3 dimineata, cu care ma uit la filme in poli, cu care beau in fiecare seara o bere, oameni cu idealuri si oameni practici, ambitiosi si de incredere.
Pentru mine acesti oameni sunt foarte importanti si as vrea sa ii am alaturi si peste 50 de ani!
Cred ca activitatea in miscarea studenteasca a fost cel mai bun lucru care l-am facut pana acum. Am cunoscut oameni si locuri, am muncit cu zambetul pe buze, am ras si am plans, am avut parte de nopti albe si stat in sediu 15 ore, am invatat cum se coordoneaza un proiect sau o echipa de oameni, am invatat din greselile mele si din greselile colegilor mei, am lipit afise si am vorbit la deschiderea anului universitar, am mers la sponsori si am facut invitatii, am dansat pe marmura din rectorat la absolvirea facultatii si am mers prin toata tara cu ANOSR-istii.
Dar in urma cu ceva timp faceam o lista cu persoane foarte apropiate mie pe care sa le invit la petrecerea de ziua mea, persoane doar din Bucuresti. Si am vazut ca lista s-a dus la 20 ... si colegele de camera care nu au putut veni. Si mi-am dat seama ce norocoasa sunt! Am foarte multi prieteni la care pot apela oricand si pentru care si eu as face multe.
Niciodata nu mi-am propus sa am foarte multi prieteni sau nici macar nu m-am gandit la asta. Dar viata te duce prin toate locurile si fara sa imi dau seama am in jurul meu o familie. Oameni la care tin enorm, pe care ma bucur ca i-am cunoscut, oameni diferiti, cu pasiuni diferite, oameni care doresc sa isi faca universitate, care proiecteaza masini, care au avut curaj sa faca ce isi doresc in viata si in anul 3 si-au schimbat facultatea, oameni care se bucura de vacanta, oameni care iubesc natura, oameni cu care ies la bere la 3 dimineata, cu care ma uit la filme in poli, cu care beau in fiecare seara o bere, oameni cu idealuri si oameni practici, ambitiosi si de incredere.
Pentru mine acesti oameni sunt foarte importanti si as vrea sa ii am alaturi si peste 50 de ani!
Cred ca activitatea in miscarea studenteasca a fost cel mai bun lucru care l-am facut pana acum. Am cunoscut oameni si locuri, am muncit cu zambetul pe buze, am ras si am plans, am avut parte de nopti albe si stat in sediu 15 ore, am invatat cum se coordoneaza un proiect sau o echipa de oameni, am invatat din greselile mele si din greselile colegilor mei, am lipit afise si am vorbit la deschiderea anului universitar, am mers la sponsori si am facut invitatii, am dansat pe marmura din rectorat la absolvirea facultatii si am mers prin toata tara cu ANOSR-istii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
